|
| |
31.01.2010
   | |
            |
Week-end la Durau Daca de obicei imaginile din materialele promotionale arata mai bine decat ce gasesti la fata locului, site-ul (destul de bine facut pentru o pensiune montana de la noi) Pensiunii Vanatorul e sub realitatea pe care-am descoperit-o acolo vineri seara. In stil rustic (foarte asemanator cu ce am intalnit la Complexul Bran), cu mult lemn si suficient spatiu la dispozitie, m-as intoarce oricand macar pentru un pastrav - din pastravaria proprie a pensiunii - afumat pe cetina de brad. La Hotel Bradul am baut cea mai proasta cafea din viata mea, facand orice produs al vreunui automat amarat sa para un lux: pe langa gustul oribil, nediluat nici macar de zaharul pe care l-am adaugat in abundenta, un sfert din capacitatea cestii era ocupata de un zat gros, inestetic, cu aspect nisipos. Numai cand imi amintesc mi se intoarce stomacul. Sambata ne-am trezit cu gandul sa incercam un traseu. Cum pana la Fantanele se facea cam o ora si ceva, am ales varianta Cascadei Duruitoarea, traseu de 2 ore pe timp de vara. Dupa vreo 10 minute de urcat mi-am dat seama ca am uitat bateria camerei la incarcat. S-a dovedit insa ca efortul meu de a urca inapoi distanta initiala, la care s-a adaugat si ce au mai mers ceilalti intr-un ritm lejer, n-a fost in zadar pentru ca a usurat partea a 2-a a traseului: intoarcerea. Am cumparat inainte de a reincepe ascensiunea 2 sticle de apa la jumatate de litru si doua ciocolate. Nefiind hotarati la inceput ce traseu vom aborda, am plecat fara niciun aliment la noi cu exceptia unei banane de persoana. Nivelul de deshidratare datorat efortului si faptului ca vorbeam intre noi, pierzand si pe gura destul sub forma aburilor, ar fi facut extrem de dificila drumetia noastra ingreunata de stratul de zapada pufoasa, in care ni se afundau deseori bocancii. Cand am ajuns la Duruitoarea - de unde ne-am reumplut sticlele cu apa - am simtit ca mananc cea mai gustoasa banana din viata mea, iar fiecare patratica de ciocolata mi-o imaginam dandu-mi energie de a urca inca cateva pante. Fiind destul de frig la altitudinea respectiva si neavand unde sa ne asezam pe ceva uscat, ne-am ridicat dupa nici 10 minute de stat jos si am urcat la niste unghiuri indraznete pentru a beneficia de panorama spectaculoasa dezvaluita de o bresa in palcul de brazi. Dupa 5 ore de mers prin zapada ne-am intors inghetati in Durau. Tot ce aveam in minte se rezuma la haine uscate si mancare calda. Masa am servit-o la cel mai 'tanar' hotel din statiune, Bistrita, deschis in decembrie anul trecut. La intrare se simtea inca mirosul de nou. Aprovizionarea arata, pe de alta parte, ca nu exista suficienta experienta in managementul restaurantului, in pofida unui sef de sala foarte volubil si atent. Mancarea insa a fost buna, la fel si sticla de vin rosu cu care ne-am mai incalzit. La plecare, receptionera ne-a facut un tur, aratandu-ne camerele si apartamentele hotelului: conditii foarte bune pentru duble, risipa de spatiu in apartamente si un jacuzzi dublu in apartamentul VIP. Desi cotat la 4 stele, inca nu are retea wireless, singurul din tot Duraul cu acces internet fiind Hotel Pelerinul (din proprietatea Mitropoliei), de la care am furat cateva minute de net stand afara cu laptopul in brate, deoarece nu dispune de bar iar persoana pe jumatate adormita care a raspuns apelului nostru la interfon nu a vrut sa ne lase sa intram, pretextand ca nu merge modemul. Minciuna intra la pacate, nu-i asa? |
Comentarii (4)
Si, 2010-02-11 16:25:34
Si, fotografiile sunt realizate cu noul aparat? Ingrid, 2010-02-02 01:08:07Bistrita, da, am fost acolo, numai stiu cind,vara inainte de a pleca in Franta, cred, I remember, si urcam cel mai repede, si inotam in lacuri, hey, I'm a boy, I think :/, not a girl at all :/ George, 2010-02-01 12:06:25Da, merci. Acum pot sa-ti intorc oricand serviciul. :P Alehandra, 2010-02-01 09:09:10:)) mi-ai smuls un zambet larg la ultima intrebare, dar ma bucur ca recomandarile nu au fost in van :P. | |