|
| |
22.12.2009
   | |
 |
Cadou facut posibil de... Cadoul meu de Craciun a venit ieri prin email, de la Bruxelles: am fost admis pentru un training de o saptamana finantat de UE. Partea cea mai misto e locatia: Tokyo, de vreo 2 ani pe lista mea de destinatii. Citand versurile celor de la CocoRosie, 'Everybody wants to go to Japan'. Asa ca la sfarsitul lui februarie, daca nu intervine ceva iesit din comun, voi vedea pe ce s-a bazat Sofia Coppola cand a scris scenariul pentru 'Lost in Translation'. Si banuiesc ca asta va usura din presiunea pe care singur mi-o puneam asupra finalului de an, cu zilele libere de rigoare, pentru care nu am niciun plan (dar sunt deschis sugestiilor!) si constiinta incepea sa ma mustre deja ca pierd o buna ocazie sa fiu mai activ. Fiind 22 decembrie, 20 de ani mai tarziu, nu pot sa nu ma gandesc ca, indiferent de adevarul din spatele evenimentelor de atunci (personal inclin spre ce a spus generalul V.A. Stanculescu in cartea lui, adica lovitura de stat organizata de rusi si dusa la indeplinire cu ajutorul unor agenti romani), au fost oameni, majoritatea tineri, care nu numai ca au crezut sincer, dar au si avut curajul sa iasa in strada si sa lupte cu un inamic de multe ori invizibil pentru ca ei si cei din jurul lor sa se poate bucura de niste drepturi pe care acum le luam 'for granted': de a vorbi liber, de a circula liber (acum 20 de ani nici nu m-as fi putut gandi la o vacanta de Revelion in afara, Japonia n-ar fi intrat nici macar pe un secret wishlist), de a alege, etc. E oarecum dureros sa vezi ca cei care vin dupa noi si au avut norocul sa nu traiasca trista experienta a comunismului nu vor putea niciodata intelege pe deplin teroarea si lipsurile pe care o familie normala trebuia sa le indure. Si, oricat de cliseistic si naiv suna, ma gandesc ca oamenii aia sacrificati pentru a justifica schimbarea de regim merita ca o compensatie venita chiar atat de tarziu ca autorul moral al mortii lor sa plateasca cu inchisoarea, macar cateva luni, simbolic. Daca Becali a stat pentru ca a vrut sa-si faca dreptate singur (incorect si condamnabil, e drept, dar justificabil moral), faptul ca Iliescu e linistit si da interviuri despre Revolutie e o pata pe care memoria oamenilor respectivi nu o merita. |
| |
la comentariu, "eu" in loc de "el". voi fi o soacra buna, cred :D