14.12.2008    |  |
 |
Talentele domnului Byron Grea alegere pentru seara de duminica. Ca niciodata, Iasul isi revarsa ofertele pentru iubitorii de muzica in aceeasi zi, la aceeasi ora fiind programate trei concerte: Smokie (sau, ma rog, basistul trupei cu niste prieteni care se intitulau asa), Byron cu primul din seria de patru concerte din al sau Acoustic Drama Tour si Alexandru Andries ca invitat la Teatrul Luceafarul si The Amsterdams in Hand. Ca sa nu mai zic ca aveam oferta pentru piesa de teatru la Sala studio cu Juventus - AC Milan in Magic Pub ca bonus. Am ajuns in cele din urma la 8 fix la Luceafarul, unde lumea inca astepta permisiunea de a intra in sala. Dupa vreo 15 minute peste ora anuntata, cu mic cu mare - da, publicul, pe langa majoritatea data de cei intre 25-35 de ani, activi, targetul preferat al advertiserilor, avea ca pete de culoare si persoane trecute bine de 40 de ani, venite cred special pentru Andries, si copii pana-n 10 - aproape umplem sala, lucru la care nu ma asteptam avand in vedere celelalte evenimente concurente. Startul este dat de cvartetul SavArtum, apoi pe parcursul primei parti Byron si colegii sai de trupa canta corect, la chitari, fluier, contrabas, pian si tot felul de tobe, ca la o repetitie cu public, parte din piesele lor. Nu sunt nici plictisit, dar nici implicat de prestatia lor: poate drumul de 10 ore si blocajul din Bacau al celor care protestau impotriva taxei auto, pretextul pentru intarzierea de la inceput, si-au lasat amprenta atat asupra psihicului trupei, cat si a vocii lui Dan Byron. Ma bucur de pauza de 15 minute si ma conversez pe rand cu Stefan, Calin, Bodo, Carmen... Va fi aglomerat joia viitoare in Skin. Partea a doua debuteaza cu Andries care ne canta la muzicuta Ce oras frumos. Continua apoi acompaniat de trupa cu Poveste mica, Ochii tai, Cea mai frumoasa zi si cu o varianta in romana a piesei celor de la Byron, Far Away, a carei traducere ii apartine. Nu ne saturam sa-l ascultam si am fi vrut cu totii ca momentul lui sa fie mai lung. Un fel de-a mai putea lungi cea mai frumoasa zi Ar fi dac-am mai putea... minti. Alexandru Andries - Cea mai frumoasa zi Incalzit deja, dupa mai bine o ora de cantat, si incurajat de prestatia lui Andries, generos aplaudata, Byron isi da drumul la voce si ofera cu adevarat spectacol celor care venisera sa-l vada. Daca lasam deoparte 'talentele' de mare star, care a scos totusi pana acum doar un singur album si se pregateste de al doilea, chiar daca a facut parte si din Kumm si Urma (exemplu: prezinta toate trupa, dar pe el nu se prezinta, ca si cum ar fi fost macar un fel de Obama, sa-l cunoasca toata lumea; sau la un moment dat, inainte de a canta o piesa de-a sa arunca un 'daca-mi mai amintesc versurile', ca si cum ar fi fost un mos de 60 de ani cu 30 de albume scoase deja si vreo 50 de colaborari), finalul unplugged-ului de la Iasi a aratat o trupa inchegata, care, dupa o munca enorma implicata de un astfel de concert, cu reorchestrarea tuturor pieselor si integrarea invitatilor, arata ca stie sa faca si sa cante muzica. Nu pot sa nu remarc ca engleza vocalului, desi mult peste media trupelor de la noi care isi incearca norocul in limba lui Byron, mai poate fi imbunatatita. Si ca mi-a placut foarte mult cum a sunat in romana piesa cantata cu Andries. Dar poate sunt deja prea pretentios... Byron - The Essential Piece Inchei acest mic review cu niste versuri ale adevaratului Byron, Lord George Gordon Byron: It was not love perchance, nor hate, nor aught That words can image to express the thought; But they who saw him did not see in vain, And once beheld, would ask of him again. |
|
Comentarii (0)
|