|
| |
14.10.2008
   | |
  |
Triumful cocalarilor asupra Sfantei Niciodata nu mi-a fost mai greu sa aleg titlul unui post. Prima idee a fost 'Reaching for Sfanta', apoi pe rand imi veneau pe heavy rotation 'Cocalari.com vs. TrinitasFM', 'Rapirea (Sfintei) din Sera-Iasi', 'Zile de fiere', 'Sfanta Parascheva, mon amour', 'Fuck the cool - spune-mi daca ai fost la Sfanta', 'Sfanta cu noroc', etc. Am vrut sa scriu mult, ironic, caustic chiar despre baietii de cartier (daciotii, cum ii numeam pe vremuri, indiferent ca veneau din Bularga, Nicolina, Alexandru, Tatarasi, Pacuret, Ticau, Dacia - evident - sau de aievea), despre scurgerile din difuzoare (religioase sau de petrecere), despre mirosuri (de mici, friptura, cozonaci unguresti, castane coapte sau de busuioc si lumanari), despre nervi, injuraturi, aglomeratie, piosenie, jerfa, calcat in picioare, dezgust, extaz (mistic sau bahic), coloane (de oameni sau masini), zambete si fete triste, saracie si kitch, opulenta si cocalareala, dar m-am descurajat in fata inutilitatii si lipsei de sens a oricarei revolte personale (vanitas vanitatum). Traiesc in orasul pe care-l merit, unde cei care l-au votat pe Nichita isi primesc portia de circ-artific (tot din banii lor) pe painea ungureasca, asortata cu posirca / aghiazma moldoveneasca si scot capul cu tupeu din ghetourile pe care le populeaza, e momentul lor de gratie, cand orasul - 'capitala culturala', hahaha - le apartine in intregime, cand nu se mai simt complexati si ne pun in fata noua, minoritatii, oglinda unei realitati pe care o negam in majoritatea zilelor anului, ca atunci cand, disparand proiectia pe care o facem asupra celui iubit, il vedem cu toate defectele si tarele lui, intrebandu-ne cum am putut sa suportam langa noi asa un specimen. Parafrazand finalul de la Civil War, al lui Guns n'Roses, 'What's so civil about war, anyway?!...', intreb si eu: totusi ce mai e sfant in tot balciul asta?... |
| |