|
| |
10.02.2010
   | |
 |
Ganduri inainte de Japonia Nu prea-mi convine ca toata lumea-mi anticipeaza o experienta unica si foarte pozitiva in Japonia. Cum spuneam in postarea referitoare la Avatar, unanimitatea ma determina sa fiu sceptic by default. Simtind presiunea crescand din ce in ce mai tare zilele trecute, am abandonat orice lectura despre Japonia si m-am (pre)facut ca nici n-am habar ca peste o saptamana si ceva voi pleca. La urma urmei, Roxana - care a fost de cateva ori pe-acolo si are si o sora casatorita cu un localnic - mi-a facut o sugestie de program extraordinara, incluzand chiar site-uri si locuri de unde pot face rezervari, la care n-as fi putut ajunge nici citind zilnic si documentandu-ma mult mai serios decat am facut-o pana acum. As fi mai mult decat multumit daca voi putea bifa macar 80% din cele trecute acolo. De fapt nu stiu daca ma sperie mai tare iminenta impactului cu o civilizatie total diferita de a noastra cat perspectiva ca o voi face de unul singur. Probabil inca marcat de experienta anului petrecut in Belgia in care, desi mi-am facut multi prieteni si am avut si suportul unei familii de romani, ba chiar a unui vecin de scara din Iasi care locuia in perioada respectiva in acelasi oras (Anvers), puteam intreprinde mult mai multe lucruri din care am tot amanat deoarece nu mi se parea ca am de fiecare data persoana potrivita cu care sa le fac, imi asez singur un sac de asteptari si intrebari pe care voi trebui sa-l duc asa cum femeile din Africa isi cara pe cap alimentele sau apa necesare consumului zilnic. Imi doresc sa fiu total dat pe spate de diferentele de civilizatie, asta e cred cea mai puternica asteptare si, cu cat lucrurile mi se vor parea mai putin spectaculoase si accesibile, cu atat voi fi mai dezamagit. Vreau sa traiesc o experienta aproape initiatica si sa ma pot opri, la un moment dat, din alergare pe o strada sau intr-un hotel traditional sau la poarta unui templu si sa simt ca (re)gasesc parti din mine pe care le caut de mult. |
| |