03.03.2010    |  |
                                           |
Alo, aici Sakura! Influenta shogunilor din Perioada Edo este reflectata in Castelul Nijo-jo, inceput in 1569 de Odo Nobunaga si terminat de Tokugawa Ieyasu, aliatul sau, pentru a-si demonstra dominatia militara asupra orasului. E un castel adevarat cu ziduri groase de piatra, sant protector cu apa, sali de audienta, pereti si tavane pictate de artisti celebri ai perioadei. In curte sunt plantate nu mai putin de 24 de specii de copaci, care infloresc dupa un calendar afisat pe un panou. Din ce-mi dau seama cameliile si caisii sunt acum la putere. Niciun vizitator nu trece indiferent pe langa pomii infloriti. In Japonia, Sakura (numele ciresului japonez) este un fenomen, un eveniment mai important decat 1 martie la noi. O intarziere sau devansare a datei de inflorire cu cateva zile e subiect de stiri la televiziuni. In al 2-lea razboi mondial, pilotii kamikaze isi pictau cateodata flori de sakura pe avioane sau luau cu ei crengi: sakura simbolizeaza natura efemera a vietii. Purtat pe aripi de suflul primavaratic care anima Kyoto ma incumet la un traseu ceva mai lung, dar pe care mi-ar fi parut extrem de rau sa-l fi ratat. Din Gion, de la altarul Yasaka, trec prin parcul Maruyama pe langa templele Daiun-in si Kodaiji, ma abat putin de la ruta recomandata ca sa descopar mausoleul Higashi Otani, de unde spiritele celor morti vegheaza orasul de la inaltime, urc scarile de langa Pagoda Yasaka, vizitez muzeul memorial Ryozen Kanon in jurul caruia fotografiez cateva maiko amabile cu turistii, trec prin furnicarul de oameni pe langa Asahi Touan, Oshido si Asahido pentru a ajunge la templul Kiyomizudera, cel mai intins si spectaculos. Intreaga zona imi aduce aminte cumva de Montmartre din Paris, prin aleile inguste si pline de oameni, magazinele care vand suveniruri si dulciuri traditionale, barurile si restaurantele cochete si piparate, artistii care-si expun lucrarile si toti ceilalti care incearca sa profite cum pot de puhoiul de oameni, templul pe a carui scari se aseaza tinerii pentru a privi orasul. Un cuplu de americani are un ghid privat care le da amanunte despre obiectivele de interes si semnificatiile lor. Ma tin aproape de ei cateva minute si aflu astfel ca mai jos de zona principala se afla Cascada Otowa, unde trei suvoaie de apa se scurg în bazin. Vizitatorii templului iau apa careia i se atribuie proprietati curative: consumarea apei din cele trei suvoaie confera intelepciune, sanatate si longevitate. Unii cred ca pot fi alese doar doua, altfel lacomia poate atrage o nenorocire. Coborand spre oras vad 3 localnice in kimonouri traditionale elegante si scumpe. Le cer acceptul sa le fotografiez si le intreb care-i motivul pentru care se chinuie sa mearga cu pasi repezi si mici (fiind destul de restrictive cand sunt legate corespunzator). Am noroc ca una din ele vorbeste o engleza excelenta, fostul ei sot (desi avea doar 25 de ani) fiind britanic. Imi spun ca se grabesc sa ajunga la o expozitie de fotografie a unui amic si accept invitatia de a le insoti, curios sa vad niste artisti contemporani japonezi. La expozitie imi dau seama ca 2 dintre ele fac parte din personajele nud din fotografiile de pe perete. Cumpar doua la dimensiuni mai mici pentru a-mi arata aprecierea pentru gestul lor si inspir primavara prin toti porii in drumul spre hotel. |
|
Comentarii (0)
|
